Punctualitatea germană

Nu o dată am auzit sintagma „punctualitate germană” sau „punctualitate nemțească”. De obicei zisă de către cineva nervos că cel sau cea pe care îl/o așteaptă întârzie. „Domnule, neamțul nu întârzie! De aia e țara asta cum e” și alte variațiuni pe această temă. Și nu zic nu, poate cândva era ceva de luat ca etalon. Dar în experiența mea, punctualitatea „nemțească” este mitul numărul 1 pe care vreau să îl demontez.

Lucrez de aproximativ 5 ani cu germani. Vreo 3 din România, iar ultimii doi ani fără o lună i-am petrecut chiar aici în Germania. Număr pe degete când nemții cu care am avut de a face au fost punctuali. De fiecare dată există o scuză, sau un impediment în calea punctualității. Fie traficul (care ce e drept e oribil în zona în care locuiesc de cele mai multe ori, Stuttgart este orașul cel mai neprietenos cu mașinile prin care am condus vreodată, la bătaie cu București doar că oamenii nu sunt atât de necivilizați), fie o ședință care nu s-a terminat la timp, fie un câine care nu a vrut să își facă nevoile, punctualitatea germană nu este o chestie pe care eu să o fi experimentat prea des. Oamenii întârzie constant și de cele mai multe ori chestia asta este tratată cu o nonșalanță pe care sunt invidios, pentru că eu mă enervez teribil când oamenii nu respectă ora stabilită. De puține ori, inclusiv acum, când toate ședințele au loc online pe Zoom sau Teams, s-a întâmplat să nu aștept după cineva. Evident, de multe ori oamenii nu termină ședințele anterioare la timp (ceea ce e tot o problemă de eficiență în comunicare) și atunci următoarele pot fi date peste cap, iar alte dăți (destul de des) pierd noțiunea timpului pe la cafele.

În viața privată lucrurile stau ceva mai bine dar nu cu mult. Fie că au ratat tramvaiul, fie că a intervenit ceva ce nu putea fi amânat, fie că „ăla micu’” nu voia să mai plece, relația germanilor cu punctualitatea este mai relaxată decât am fost eu făcut să cred în „tinerețe”. Ceea ce nu e în definitiv un lucru rău. Lucru rău este că mă stresez eu prea tare să fiu punctual ca să las impresie bună, când de fapt și de drept se poate și altfel.

Bașca, aproape că nu am avut vreo călătorie cu trenul în care să ajung la timp. Tot timpul există ceva! Pentru o țară cu o infrastructură feroviară de invidiat mai ales la capitolul material rulant, punctualitatea este un dezastru… Cel mai amuzant exemplu este un drum pe care l-am făcut vara trecută, în care trenul pur și simplu nu a mai vrut să plece din stație și mecanicul a trebuit efectiv să „reseteze” locomotiva, la fel cum faci cu un computer care nu mai funcționează corect. Rezultatul – 20 minute întârziere…

Deci cam așa stă treaba, din experiența mea, cu punctualitatea germană. Sunt curios dacă sunt printre voi cititorii persoane care au avut experiențe similare, sau dacă pur și simplu sunt eu ghinionist? Puteți să îmi povestiți pățaniile voastre în comentarii.

2 thoughts on “Punctualitatea germană”

  1. Eu mi-am varsat la birou frustrarea intreband unde este aceasta “punctualitate nemteasca” deoarece la fiecare sedinta cineva intarzie si colegii au inceput sa rada la auzul acestui mit.

  2. Pingback: Podcast “Un român în Londra” ep 149 – O iarnă veritabilă în Londra – Manuel Cheța

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *